Însămânțarea și îngrijirea răsadurilor de roșii

Home / Fără categorie / Însămânțarea și îngrijirea răsadurilor de roșii

 

 

            O legumă aproximativ sferică, de culoare roșie, bună pentru salate sau pentru ciorbe – oricine poate avea în grădină. Dar să păstrezi semințele în pliculețe, așteptând cu nerăbdare sezonul însămânțării, să privești apoi miracolul frunzulițelor verzi, să stropești plantele zilnic, înainte de a pleca la serviciu, să alergi spre casă pentru a vedea cât au mai crescut, să privești etichetele și să vezi rodul bogat de peste câteva luni… asta nu, nu oricine poate să o facă, doar cei îndrăgostiți de roșii, de grădini, ei – da!

O roșie nu este o legumă sau nu este numai o legumă, este un mic univers, un ghem de arome, de gusturi, de soare și apă, de speranțe și tristeți atunci când apar semnele de mană, de extaz și împlinire când lăzile cu fructe galbene, roșii, violet sau negre stau rânduite așteptând destinația: salată, bulion, suc…

O roșie este un emoticon! Postată pe o rețea de socializare, imaginea ei trezește emoție, admirație, pasiune sau invidie! Adună imediat un grup de pasionați care văd mai mult decât spune imaginea, din semne numai de ei știute deduc soiul, gustul, bolile prin care a trecut, căldura sau lumina de care a avut parte, impactul printre cunoscători și priza la „marele public”!

O roșie este o sticluță cu gust condensat, ca parfumul… Este promisiunea unei povești viitoare, bazată pe un an de muncă!

De la sămânță la fruct este o poveste de dragoste, nu o activitate de grădinar! Așadar vă trebuie doar un peic de grădină ori doar un ghiveci pentru a retrăi emoția și visurile copilăriei, cultivând roșii!

Oferta ameţitoare de roşii mă face să mă întreb: bun, şi dacă o să cumpăr seminţe, mă descurc? Pot să cresc o plantă?

Încerc să fac “un plan de activitate” şi să vedem dacă el trece de “opinia publică” sau nu…

1 – Cumpărare seminţe şi păstrarea lor până la data însămânţării

 

Seminţele vin în ambalaj de plastic, pentru că aşa este normal, pe timpul transportului pot avea loc întâmplări care să ducă la umezirea plicurilor şi la afectarea seminţelor. Acasă, însă, e recomandată păstrarea lor în ambalaje de hîrtie, carton, cutiuţe de lemn. Nu, nu este exagerat, este doar o prezentare. Le puteţi păstra şi în recipiente de plastic doar dacă le înveliţi, întâi, în hârtie, pentru ca eventuala umiditate din încăpere să fie absorbită de aceasta. Nu uitaţi etichetarea.
2 – Pregătirea seminţelor

 

E, aici e aici. Începe legătura sulfetească dintre noi şi ele, roşiile.
Cînd punem seminţele în pământ? Şi cum?
La prima întrebare găsiţi răspuns pe plicurile cu seminţe, pe internet, la colegi, dar e bine de ştiut că seminţele vin dintr-o grădină. Evident că am avut grijă de roşii, le-am tratat dacă au fost semne de boală, dar asta nu înseamnă că seminţele nu pot fi purtătoare de fungi, bacterii si virusuri care abia aşteaptă momentul prielnic. Primul pas este dezinfectarea seminţelor, care se face prin procedee chimice sau termice.
Dezinfectarea termică a semințelor are avantajul că acționează în profunzimea semințelor. Semințele de tomate pot fi dezinfectate termic în apă la temperatura de 50 de grade C, timp de 25 de minute, dar nu mai mult.

 

3 – Însămânţarea

 

Seminţele trebuie puse în pământul pregătit. Cel mai eficient şi recomandat este pământul special cumpărat de la magazinele de profil. El este hrănitor, afînat şi – cel mai important – steril.
Pământul îl punem în pahare de plastic, de carton, în tăviţele cumpărate pentru aşa ceva, în răsadniţe amenajate de noi sau direct în sol, dar aici este o altă poveste, pe care o voi prezenta separat. Exită şi metoda germinării în suluri de hîrtie, metodă practică, lejeră, curată şi garantată.
Semințele se așează în sol la o adâncime de 0,5 cm – 1 cm., se acoperă cu pământ și apoi se tasează ușor.
Solul trebuie să fie umed, zilnic supraveghem asta, temperatura constantă, 20 de grade și lumină din belşug. Lumina trebuie să fie prezentă de la însămânţare şi până la mutarea în grădină. Nu așezați tăvițele alveolele în apropierea surselor de căldură, sobe, calorifere, etc. Plantele în curs de germinare se pot distruge la temperaturi ridicate.
În 3 – 7 zile apar primele plăntuţe.
4 – Îngrijirea răsadurilor

 

Deja începe fascinaţia grădinii. Plantele apărute au două frunze, cotiledoane, care se vor dezvolta, vor apărea modificări și în fiecare zi vom observa schimbări. Răsadurile se udă doar în tăvi, astfel încât rădăcinile vor migra către apa. Ar fi simplu dacă ar exista o formulă matematică sau dacă am avea un robot care să ne spună totul exact. Dar aici e frumuseţea activităţii, trebuie să fim doar atenţi, solul ne spune când e prea umed sau prea uscat, plantele dau şi ele semne dar nu trebuie să aşteptăm asta. Pur şi simplu pământul trebuie să fie umed, nu ud. În această perioadă plantele sunt expuse tuturor necazurilor, inclusiv bolilor.

 

 

5 – Repicarea

 

Cuvânt “profesional”, adică pur şi simplu despărţirea plantelor care sunt deja mărişoare şi se înghesuie prin păhăruţele de carton sau prin tăviţe. Repicarea se execută când apar primele frunze, cele cu vârf, margini zimţate şi perişori. Ce am văzut pînă acum au fost frunzele cotiledoane. Repicarea se face cu grijă, plantele sunt foarte fragile, rădăcinile trebuie să rămînă învelite în pămîntul iniţial.
Acum fiecare plantă primește “camera” sa, udarea devine mai simplă, paharul se pune într-o tavă cu apă şi nu avem decât grija de a turna apă în tava respectivă, pe măsură ce plantele absorb atât cât au nevoie. Şi nu uitaţi lumina, multă! Naturală (ar fi ideal) sau/și artificială.

 

 

 

Mirela

6 Comments

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Gradina Mirelei Facebook Logo