Anul trecut in luna Octombrie dupa ce am devenit proprietarii unui teren, plini de avant si nerabdare, fara sa avem habar despre plante, rasaduri , daunatori sau unelte, am dat fuga la magazinul de bricolaj si am cumparat o cazma si arpagic si ne-am apucat de treaba: am stabilit parcela unde vom semana ceapa si usturoiul, am citit instructiunile de pe plicul de arpagic, ne-am suflecat manecile si ne-am apucat de sapat cu cazmaua . Nu vroiam sa pierdem timpul si doream sa profitam cat mai mult de sezonul de toamna.
Pamantul era tare ca piatra, nu plouase de mult timp si erau foarte multe buruieni .
Vecinul cel cumsecade din stanga noastra, care se afla intamplator prin zona, s-a uitat la mine si la baiatul meu si dupa ce ne-a intrebat ce facem, mi-a spus ezitand:
„- Vecina, n-ar fi mai bine sa dati cu sapa mai intai ?!”
Am inventariat rapid in minte uneletele cunoscute si am scapat fara sa vreau :
„-Dar care este sapa ?”
El s-a uitat catre cer si si-a spus lui insasi : „Auzi, nu stie care este sapa!” si a plecat; s-a intors cu o sapa pe care mi-a intins-o peste gard. Aha , am inteles ce trebuia sa facem mai intai si am sapat toate buruienile cu mare entuziasm dar cum sapa era foarte grea, treaba mergea greu.
Intre timp a ajuns si sotul meu cu zugravul nea Ilinca, care trebuia sa zugraveasca casuta , un oltean vrednic care canta tot timpul si fluiera si termina treaba foarte repede. Cand a vazut el ce facem acolo mi-a luat sapa din mana si a mi-a spus ” Nu e bine ce faci aici! trebuie ridicat pamantul dragalaso, uite asa, asa se face la noi in Oltenia, pai cum ai facut tu acolo nu o sa-ti iasa ceapa aia niciodata „. Si se misca in jurul stratului, topaind ca un saman si ridicand pamantul cu sapa, fara ca eu sa mai pot pune intrebari. Ba mai mult, mi-a batatorit si parcela mea de nu mai intra ceapa in pamant deloc .
Am terminat tarziu de insurubat arpagicul si imi amintesc cum am ajuns acasa rupta de spate si dezamagita, deoarece nu stiam care modalitate este mai eficienta.
Ba mai mult, o prietena m-a certat ca am plecat si nu am udat pamantul.
Ba mai mult, o prietena m-a certat ca am plecat si nu am udat pamantul.
In Martie, dupa ce s-a topit zapada , ceapa era atat de frumoasa si verde si credeti-ma ca a fost cea mai buna ceapa pe care am mancat-o vreodata si am impartit-o cu toti prietenii si cu vecinul cel cumsecade.
Mirelun
Corect, cel mai bun gust il au legumele/fructele pe care a picurat sudoarea fruntii proprii si poarta amprenta bataturilor de pe sapa…sau cazma… 🙂
Acum stii ce trebuie sa folosesti, ca sa nu mai fii nevoita sa sapi an de an 😉
cu drag
Fetita, ce soi de arpagic si usturoi ai gasit tu la plicuri?
Eu, infara de arpagicul din piata, nu am vazut. La plicuri nu am gasit decat seminte de ceapa rosie….
VAsi, sunt plicuri de 250 grame de arpagic pe care il gasesti in marile magazine de bricolaj . toamna se aprovizioneaza prin luna Septembrie , odata cu bulbii. Am cumparat si anul acesta , ceapa este mare , dulce si gustoasa . Au fost trei soiuri : rosie , salota si ceapa alba clasica .Usturoiul are cateii foarte mari si creste frumos .
Mirelun, pana la urma care varianta a fost cea buna? Prima sau a lu' nea Ilinca? Pentru ca uitandu-ma la varianta finala – cea frumoasa, plina de recolta 🙂 – nu imi dau seama pe care ai folosit-o la plantare. Roxana
Roxana, ambele variante sunt bune, poti sa le incerci pe amandoua. In ultima poza, in primele randuri, este ceapa plantata de noi si in spate este stratul lui nea Ilinca:)Am mai avut si varianta a 3-a , ceapa plantata de sotul meu, dar randurile lui au fost cam apropiate si ceapa nu s-a dezvoltat cum trebuie. DAr a fost buna, am consumat-o verde.
Intr-adevar, frumoasa ceapa, dar, comparativ cu metoda noastra, pare cam rar pusa. Nu o lua ca pe o critica, e doar o constatare!
Tocmai am descoperit blogul si-l frunzaresc ca pe-o carte buna!
Felicitari pentru tot si toate 🙂
Alex.
:))
Da, a fost prima noastra incercare 😀
Ma bucur de vizita Alex ! Iti multumesc !
O zi buna!