Producerea răsadurilor

  

  De când mă știu am privit iarba, florile, frunzele… Ore în șir stăteam ghemuită în parc, lângă un smoc de iarbă sau lângă o floare, privind urzeala nervurilor, ghergheful frunzelor, stropii de culoare ai petalelor… De multe ori mă întrebam ce minunăție se întâmplă acolo, jos, în muguri, în rădăcini? Ce zeiță mânuia cu delicatețe bagheta de argint de se umplea lumea de atâta culoare?

  Mi-am dorit să am și eu bagheta mea. Am reușit? Răsadurile mele salută lumina și simt o bucurie fără margini! Mă simt de parcă eu le-am dat viață!

  Mi-a plăcut enorm și îmi place să schimb păreri cu alte persoane care au grădini, astfel am reușit să văd și să am și eu mulțimi de plante atât de diverse, atât de uluitor de frumoase încât nu mă pot opri din a le admira! Așa am văzut o roșie incredibilă ca dimensiuni! Iscoditoare și nerăbdătoare, am cerut detalii și așa am aflat o poveste pe care vă invit să o depănăm împreună.

  Povestea începe cu semințele de tomate pe care le-am primit astă-vară. „Mostenirea lui Ichim Roz” era înscris pe plic. „Cine este Ichim” m-am întrebat si ce-a moștenit el ?!

  Am cerut detalii și așa s-a născut această postare, o incursiune în grădina în care fructele mai… slabe de un kilogram nu au ce căuta!

  Iulian Ichim, căci despre el vorbim, crește roșiile în camera centralei termice.

Ce lumină pune el în sămânță? Cum face ziua noapte și noaptea zi pentru tomatele sale?

Eu l-am întrebat și el mi-a răspuns:
– Eii, LUNI-eto, m-am apucat de vreo două ori sa-ți scriu dar îmi lipsea inspirația. Că așa e moldoveanul…mai mult cu mâna pe țărână decât pe tastatură. Măcar acasă… îmi admir roșioarele cum cresc și le-am scăzut nițel temperatura ca să mai rabde până la repicare,că nu am timp de ele acum. Cam așa arată la 14 zile si acum, la 20 de zile de la semănare!

  Lunetta, fă bine fată și scrie treburile pe țidula aia de-o scrii tu, asa cum le descrie subsemnatul. 

  Cum să ajungem de la o amărâtă de sămânță la o roșie de abia încape în mână și în care să îți afunzi dinții și să dea zeama pe margini de să îți curgă pe bărbie și pe bluză?  De preferat nespălată și culeasă de maxim 10 secunde. Că așa e cea mai dulce. Asta în timp ce admiri restul de recoltă și zâmbești fericit în barbă ce treabă faină ai făcut.   Dar gata cu introducerea, hai la treabă că sezonul deja a trecut.

– Cum pregătești semințele?

– Păi luăm semințuca aia firavă și pe suratele ei și ca să le arătăm că viata e dură, le dăm următorul tratament: 

   – 12 ore la congelator – adica -18 grade;

   – 6 ore la frigider – adica 4-8 grade;

   – 6 ore la temperatura camerei ;

   – 24 de ore în apă călduță (adică 34-40 grade) – aici măsura nu e exactă. Important e ca atunci când băgăm elegant un deget în recipientul cu pricina să nu apară senzația de rece. Așa vom ști că apa e la o temperatură potrivită.

Ăsta e primul ritual care precede cu minim 48h semănatul propriu zis. 

DE CE FACEM AȘA? Aici ar putea urma o discuție lungă despre fazele senzitive și apariția mugurilor florali. 

  Pentru cine are posibilitatea, pot fi făcute următoarele proceduri care ne pot scuti de multe belele ulterior (în ordinea descrisă și nu altfel ca să nu încurcăm oalele).

Semințele se vor trata termic în apă la 52 – 54 de grade într-o pânză sau tifon timp de 25-35 minute. Aici e mai delicat deoarece o temperatură mai mare poate opări și cotiledonul și ne-am dus pe apa sâmbetei, iar o temperatură mai mică e la fel de eficientă ca un duș dupa ce ai făcut deja baie. Pentru cine are acces la o etuvă (eu ma milogesc la cei de la facultate și mă lasă în fiecare an) e soluția ideală, dacă nu un termometru și un termos sunt suficiente pentru realizarea acestei operațiuni. 

Semințele se vor îmbăia într-o soluție diluată de permanganat de potasiu 1% timp de 20-40 min. După această băiță, se vor zvânta și semăna direct. 

Dacă avem de a face cu semințe mai vechi și avem dubii privind dorința lor de a veni pe lume, se mai adaugă o băiță de 1-2 ore în soluție de apă oxigenată 10%. 

– Cum semeni  propriu-zis semințele?

– Ca un om ce a folosit recipiente de tot felul, pastile de turbă, minisere, tăvite de 28, 38, 45, 104, 180  celule. Îți spun că nimic nu se compară la semănat tomate cu tăvițele alveolare de 240 sau 288. Ele ne vor permite dezvoltarea tomatei timp de 21 de zile de la răsărire (aproximativ o lună de la semănat) cu o mare economie de spațiu și foarte puține bătăi de cap. 

Se va semăna doar în turbă sterilă specială pentru semănat, cu o granulație de 1-5 mm. 

Răsadurile până ajung in stadiul de primă frunză complet dezvoltată NU AU NEVOIE DE FERTILIZARE. Problemele mari apar din exces de grijă, nu din lipsa ei. 

  Tăvița de 240 (pe care o putem tăia dupa bunul plac ca să încapă unde vrem noi)  se acoperă la supraplin cu turba menționată. Se înlătură excesul, după care cântăm la pian cu cele 6 degete de le avem mai lungi la cele două mâini. În găurile rezultate așezăm sămânța în timp ce îi spunem o vorbă de bine să vadă că va ajunge unde trebuie, apoi acoperim  cu turbă până la nivel și eliminăm excesul. Nu se compactează turba. Se udă  și se dă la loc calduț, umed și ferit de orice curenți reci, răuvoitori de s-ar putea pune între noi si roșia mult visată. 

Dacă nu ai priceput, iată un film de la frații saxoni . Suplimentar fața de mândrii saxoni, eu recomand acoperirea tăvilor cu un strat de 3-4 mm de vermiculit. 

http://www.youtube.com/watch?v=Ndxok21dfAs

  După ce am pus tăvile la călduț avem grijă ca substratul să nu se usuce. Pregatiți  un pulverizator fin și  intrăm in acțiune și pulverizăm fin la orice urmă de uscăciune la suprafața tăvilor. Temperaturile de germinare nu le vom descrie pentru că e deja un subiect arhidezbătut, zic doar că tot ce e prea mult nu e bun si ce e prea puțin e dezastruos.  Este recomandat a se menține o temperatură mai joasă sau ușor mai crescută față de cea optimă, decât oscilatiile mari în perioade scurte. Aici începe „pânda”. Avem grijă ca după doua zile să ne uităm atent la tăvițe să vedem dacă avem urme de „răsăritura”. 

Îți recomand acest material , pagina 5 :  

http://www.slideshare.net/ungurgeo/legumiculturaa

  Etapele premergătoare ar trebui să ne asigure de un lucru care ne este musai util continuării procesului – răsărirea uniformă. 

Dacă nu vom avea răsărire uniformă vom fi forțați să ținem plante care deja au răsărit la căldură mare și constantă în așteptarea leneșelor, lucru care este cât se poate de nefast. 

Presupunând că răsărirea a fost uniformă, în continuare trebuie să le arătăm iar plantuțelor abia răsărite că viața e dură. Asta ca să nu își imagineze că sunt la pension. Mai precis, imediat dupa răsărire, timp de 3-5 zile scădem drastic temperatura, 12-14 grade noaptea și 16-18 grade ziua corelat cu căt mai multa lumina, după care putem reveni la un regim de temperaturi normale de 14-17 grade noaptea și 20-22 grade ziua. 

  Dacă tot am început cu reguli o să continuăm cu ele:

– trebuie numaidecât să existe diferența de temperatură între noapte și zi, altfel se vor alungi considerabil; 

– în timpul zilei temperatura nu trebuie să depașească 22 de grade – peste această temperatură pot crește temuții spori de Pythium ultimum – ciupercută care dă boala denumită „căderea plăntuțelor”. Dacă nu puteți menține temperatura și nu puteți asigura diferențe de temperaturi diurne – nocturne cât și o corelatie bună între lumină și caldură sunteți foarte expuși la apariția acestei plăgi care în decurs de câteva zile poate transforma în fum tot visul nostru de roșii coapte. 

Păi cum facem asta? E al naibii de greu, e drept, dar o să vă descriu cum fac eu de ceva vreme și îmi iese. 

În primul rând lumina – având în vedere că în ultimii ani în luna martie am avut nebulozitate foarte mare am ales de vreo 4 ani să nu mai depind de capriciile norilor. Așa că in primele trei săptămâni de viață plăntuțele mele „văd” doar lumina artificială. 

Cum ăsta e un subiect foarte aprins de dezbateri, deoarece mulți care iși fac propriile răsaduri o fac din pasiune dar și din rațiunea costurilor, vom dezbate și costurile. 

Necesar de materiale:

Varianta 1 : 

Mijloace fixe:

– Un corp de neon 2×36 echipat cu tuburi – ~60 ron. 

– 6 coturi PVC 1 tol – 18 Ron

– 4 țevi PVC de 1 tol x 1,5 m – 20 Ron. 

Total – 98 lei. 

Luăm în calcul o durată de exploatare de 5 ani (cu toate că poate fi și dublu) a întregii instalații de unde vom deduce un cost cu echipamentul de aproximativ 20 lei/an. 

Consumabile și utilități:

– 2 tăvi alveolare de 240 celule – 6 Ron,

– luminile vor functiona 16 ore/zi timp de 21 de zile. Puterea nominală este de 72W dar consumul real e cam 80. Asta înseamnă un consum de aproximativ 29 KW pe întreaga perioada de 21 de zile, adica 16 lei la prețul actual al KW cu toate taxele incluse. 

Total – 22 lei. 

Sub această montură se pot crește până la repicare, între 240 si 350 de plante, adică mai mult decât suficient pentru o curte normală. Vom lua în calcul varianta de 240, ceea ce înseamna că folosind această metodă vom avea un cost pe fir de la semănat până la repicare de (20+22)/240=0,175 Ron/fir.  

Partea cu costurile o vom urmări până la final, deoarece este importantă pentru toți. 

La asta se adaugă costul semințelor, dar aici nu mă apuc de calcul, variantele fiind practic infinite. 

  Varianta 2 – nu va fi descrisă în detaliu deoarece este necesară doar celor care vor să desfașoare o activitate comercială. În principiu, se ia una bucată lemnar talentat si niște scânduri din ce or fi și se modelează dupa pofta inimii. Pe o suprafață de 0,8 mp pot fi crescute în acest fel până la repicare până la 1000 de fire. Dar acolo e altă poveste. 

Pentru reglajul căldurii la mine e simplu – eu le fac în garaj pentru că acolo am constant între 14-18 grade. Sub acțiunea luminilor temperatura crește până  la 20-22 grade, fără altă sursă de încălzire. Avantajul e că vom putea folosi orice colțișor din casă și nu trebuie să ne mai certăm cu jumătațile noastre  pentru monopolul asupra ferestrelor la sud și prezența în exces a turbei pe pervaz și pe podele. 

Foto, ca să nu rămânem doar cu vorbele!

Răsadurile de vinete și ardei

  Repicarea la 28 de zile la petuniile curgătoare: se poate observa rădăcina bine și uniform dezvoltată, rezultat al udării prin scufundare. Semănate pe 28 februarie – adică au mâine 3 săptămâni de la semănare și în medie două de la răsărire.

*

– Lunetto, mă aștepți pentru că tomatele au crescut ca nebunele și pentru că repicarea este absolut necesară !

– Te astept Iulian! Am să le repic și eu!

Text si poze : Iulian Ichim