In spatele gradinii noastre se afla un pomisor mic si cu ramurele scurte.
In seara in care am facut cunostiinta cu gradina el arata ca in imaginea de mai jos, il vedeti, cel galbui din dreapta. Ca in povestea cu Cenusareasa, nu mi-a atras atentia absolut deloc, de fapt atunci nici nu stiam ce pom este si nici sa deosebesc pomii dupa frunze.
Doamna care stie cum sa taie pomii, ca sa le fie bine si sa fructifice, ne-a spus, dupa ce a facut un tur al gradinii : „Uite un pom adevarat !”
M-am gandit toata iarna trecuta de ce o fii spus asta , ca doar mai erau si alti pomi in gradina, mari si frumosi, mai inalti si cu coroane bogate .
In primavara, am vazut ca a inceput sa se pregateasca de zor , a inceput sa ne arate niste butonei albi- galbui, mititei si inghesuiti pe crengi , apoi au aparut si frunzulitele verzi.
In patru zile Cenusareasa si-a gasit condurul si s-a asezat la loc de cinste in gradina noastra , a inflorit si s-a transformat intr-o minunatie.
Perele sunt galbui , zemoase , putin roscate pe partea unde cade soarele si miezul are o aroma clasica de pom bun aromat. Nu am gasit poze cu el inspre toamna, dar va imaginati voi cum arata.
Mirelun
Vine o aroma de pere, de-mi lasa gura apa 🙂
Nu-i asa? Daca-i stii ce bune sunt !:)
dupa ce mi-am imaginat va trebui sa-mi schimb tastatura…:))
:)) vezi daca iti dau sa gusti…
ai o fotografie cu ele coapte ţi legănate de vânt?
le caut si am sa le aduc aici 🙂