Sub umbrela albastră a grădinii
Vară, soare, cald. Obosită, cu mâinile și picioarele verzi, privesc spre umbrela albastră a grădinii mele și încremenesc de uimire: să te dai cu barca pe cer, asta da imaginație. Sus avioane, jos corida: Brândușa fugărește cu limba scoasă o pisică aflată în vacanța de vară în foișor. În goana ei nebună tăvălește tot ce-i stă în cale: roșii, flori, iarbă... Tărcata Mița nu se dă dusă și basta. Roșiile cresc în seră cu frunze mari, bogate, unele exagerat de mari, frunze care hrănesc frumusețile rotunde, lunguiețe, crețe, pătate, stropite, vărgate... Le urmăresc zilnic cu privirea pentru că sunt o încântare și pentru că au nevoie de îngrijire. Copilii cresc instant, în fiecare zi găsesc alții care concurează cu planta mamă. Am pus plasa…
