Aventuri SF prin grădină și balcon
Nu avea nicio treabă. Se plimba așa, prin grădină, ferindu-se de gâștele vecinului, de Zenobia, de graurii din cais ori de pisica încremenită în vârful gardului. Se simțea moleșită de la căldura plăcută a soarelui de primăvară, voia să ațipească puțin, căuta un locușor la streașina chioșcului, dar a zis că mai stă puțin, prea era călduț și bine! Atunci a apărut! Măiculiță, ce specie o fi? Pare a fi om, după talie, parcă a mai văzut claia aia roșcată pe aici, dar niciodată nu s-a apropiat așa de mult! Și ce ochi are, parcă avea doi, ca două frunze de cimbru, acum e doar unul, mare, rotund, negru, care se tot răsucește, bâzâie și lucește ca ochiul de balaur! Unde să se ascundă?…