Semintele de mustar rosu gigant, combinate cu cele de facelia, marar si Condurul Doamnei, le-am semanat la inceputul lunii Aprilie, la suprafata solului. A urmat o perioada cu ploi si vreme rece, iar cand soarele a reaparut, in parcela de gradina semanata, rasarise si se lafaia frumosul mustar, bine asortat, in culoarea sa violet-albastruie, cu frunze intinse si cu nervuri bine definite. Curand a inceput sa se inalte aratos, formand frunze mari si carnoase. S-a luat la intrecere cu bobul, spanacul si mararul. Le-a intrecut pe toate si mi-a fost tare drag, l-am folosit in salate, sosuri si alte bunatati. Cand a format tija si floarea galbena, s-a transformat in condiment: narile transpirau si limba iti lua foc, o frunza este mai mult decat un borcan de mustar.
M-am bucurat sa-l am in gradina, nu doar pentru gust si savoare, ci pentru ca a crescut si indrumat celelelate plante ca un profesor, mulcind solul si spijinindu-le si la final mi-a aratat adevarata sa valoare: planta sanitar.
Ieri, cautand frunze noi prin gradina, am vazut o multime de purici saritori, care stationau pe florile si frunzele plantei de mustar, acum inalt de aproape 1,70 metri. Erau sute de astfel de purici, care leneveau la soare, atrasi probabil de dulceata florilor sale. Frunzele superioare au fost tocate de mancaciosi, iar eu priveam cum, ca prin minune, toate celelelate plante: bob, facelii, marar, rosii, fasole si spanac de vara, erau curate si nu aveau strop de saritori. Toti puricii erau atrasi de mustar si de statura sa impozanta, el lasandu-si sacrificate pastaile, florile si frunzele . Anul trecut am observat acesti purici negriciosi, care apar si se inmultesc rapid la schimbarile bruste de temperatura, dupa ploi reci urmate de soare si temperaturi de peste 35 grade. De obicei se infruptau din frunzele Condurasilor, pana ii decimau. Acum negriciosii au avut alta destinatie.
Am pregatit o galeata cu apa si detergent de vase si am scufundat varful mustarului in apa cea cu clabuc. Bietii purici au ramas cu burtile in sus in spuma si nu prea au avut timp sa sara si sa fuga. Apoi am folosit insecticidul Brandusei pentru toate plantele din zona, curatand astfel parcela de nepoftiti.
Iti multumesc Mihaela pentru sfat, ai avut dreptate, mustarul rosu este un cavaler al gradinii !
Mirelun
Toate ca toate,mustarul imi lasa gura apa,nici pe asta nu am reusit inca sa il seman,dar acum trebuie musai sa il am in gradina.
Asa cum iti spuneam cred ca toate lighioanele astea te pun la incercare sa vada ce gradinar iscusit esti,daca esti pe faza si nu lenevesti cumva,oricum cred ca vin la tine in gradina pentru experientele care trebuie sa le faci ,pentru stiinta ta si a noastra.
Asa pureci nici la catei nu am vazut,nu cumva sunt extraterestii?grasi si "frumosi",dar acum vedem ca mustarul rosu urias nu este doar bun de decor,in farfurie,ci este si o buna planta capcana pentru lighioane infometate,l-am pus pe lista plantelor sanitar.
Daca vrei sa mai ai frunze taie inflorescentele.
Succes in tot ceea ce faci!
Mihaela, tu ma incurajezi mereu, de asta imi place sa vorbesc cu tine!:)) Cu asa doamne in gradina, n-am cum sa ma ratacesc.
Niste frunze de mustar cu mici:)
Multa lume ar trebui sa invete de pe blogul tau, postari una mai utila ca cealalta. Daca se opreste azi ploaia, azi insamantez mustarul:).
Brandusa, are o aroma care te urmareste cateva ore. Dar e buuuun! Sa-l semeni neaparat, mai incerc si eu cu o tura.
Mireluna, dar cu semintele de mustar ai incercat sa faci ceva?
Al meu a ramas mai micut si a facut tija florala, din frageda pruncie, pentru ca l-am pus tarziu, stiu 🙁
Pup!
Vasi, il astept cu rabdare sa-si bronzeze rodul:)