La capătul uliței se vede pădurea. Înaltă, albă de soare, cu ciocănitori dar fără frunze. Ca să te apropii de pădure pășești peste un podeț vechi, susținut de stâlpi din lemn, treci printre copacii înalți brăzdați de scoarțe și te afunzi în frunzișul veșted.
De aici încep trilurile, apoi liniștea, apoi covorul de frunze foșnște și-ți fură privirea de la copacii înalți proiectați pe cer. Iată prima viorea care a străpuns frunza uscată și se lăfăie la soare ca într-un șezlong.
Sarcoscypha sp.
Ghioceii sunt grupați în pâlcuri, la distanțe mici, formând un covor care acoperă toată pădurea.
Albinele și fluturii au sosit, iar viorele se lasă în voia lor.
Leurda a răsărit și miroase a proaspăt și a usturoi. În câteva zile aici o să fie covor de verde pentru amatorii de trufandale.
Untișorul, delicat și fraged.
Până la urzici mai este aproape un kilometru de mers.
Mirela
Buna dimineata, intr-o zi de primavara!
Frumoasa, padurea ta 🙂
Insecta din imagine este Vaca-Domnului (Pyrrhocoris apterus):)
Buna si frumoasa zi de primavara. Natura se trezeste la viata si odata cu ea si gradinarii isi incep roboteala in gradinute. Va dorim o primavara minunata cu spor si inspiratie in tot ce faceti.
Exact postarea de care aveam nevoie. Chiar doream sa mergem cu mica trupa in vizita intr-una din padurile din jur. Ma gandeam eu ca au rasarit deja ghioceii. Multumim, Mirela. Te imbratisam!