A fost o vara care a inceput cu tunete, vant si freamat de furtuna. Coroanele de crengi si frunze se roteau si padurea vuia anuntand urgia. Necuvantatoarele se inghesuiau care incotro, geamurile se inchideau cu zgomot si trebuia sa gasesti repede adapost pentru ca norii negri se apropiau impinsi cu viteza de vant. Pasarile zburau in fata norului din care se vedea argintul fulgerelor. Stropii de apa se intreceau sa ne ajunga din urma si odata cu ei sosea grindina, in forme rotunde-samburi de gheata, care perforau toate frunzele verzi si lasau in urma copaci fara roade, plante zdrobite si culcate la pamant.
Furtuna era anuntata din vreme de Mihaela Radulescu, care stia exact traseul : ” Vine spre Bucuresti! La noi a facut prapad! Auzi? Se aude cum ploua?!” Nu se mai auzea nimic, dar de fiecare data profetia se indeplinea, ploaia si grindina soseau peste gradina deschisa.
Rosiile prinse de araci, in rod si in floare, ramaneau ciuntite de furtuna si ce ne mai ramanea de facut?!
– O casuta pentru ele. Înălţată pe bare de metal, acoperita, iar pe laterale prinsa plasa deasă-gardian.
A fost greu sa scot rosiile de pe araci si sa le intind pe sforile prinse de sus. Le-am luat in brate si m-am rotit cu ele incet in jurul sforii. Puse la adapost si ferite de vant, de ploi si gheata, au avut o viata linistita pana la prima bruma si ne-au bucurat cu roade colorate. Le-am indragit pe toate si le-am strigat in legea noastra: Dama de trefla, Abisinianul, Aurica, Turta dulce de Tula, Mostenirea lui Ichim, Un Tsarevici Rosu si multe altele. Acum imi amintesc cu drag cum casuta era cea mai cautata zona a gradinii si toti prietenii ramaneau aici, gustand rosiile ce miroseau a vrej verde, a stropeli de zer si alte bunatati. Despre gusturile, formele si culorile lor am sa va povestesc in zilele ce urmeaza.
Din primavara, dar din vreme, mi-am dorit sa experimentez gradina zapacita a lui Phlox (Svetlana Popescu): am desenat o parcela in care am plantat seminte de plante cu rol de gardieni si sanitari (Condurul Doamnei si Mustarul Rosu Gigant, Craite, Galbenele) si plante cu radacini-bucatarese de azot (Bobul – Vicia fava, Facelia si mazare). Mai tarziu, cand plantele acestea au rasarit, am plantat intre ele rasadurile de tomate-soiurile tardive, care rodesc spre toamna. Fara indoiala a fost cel mai frumos desen din gradina mea. Rosiile au beneficiat de mulciul bogat al faceliei, pe care am incorporat-o cu grija in sol, bobul le-a sprijinit si umbrit, ca e voinic nu gluma, iar radacina sa cu nodozitati fixatoare de azot le-a hranit. Mustarul rosu gigant a strans toti puricii de pamant pofticiosi, afidele n-au mai nimerit frunzele rosiilor si Condurul Doamnei s-a asezat lenes la tulpina rosiilor, racorindu-le. Aici in aceasta parcela nu au fost buruieni, nu s-a sapat si zic eu roadele au fost mai numeroase. Un model pe care vi-l recomand, mai ales gradinarilor de weekend.
Din frunzele de bob, de Condurul Doamnei si mustar se poate face o salata delicioasa pentru doritori.
Alti vizitatori in gradina, mai putin prietenosi :
Mustarul Rosu Gigant indragit de Puricii de pamant |
Acarieni eriofizi la vita de vie |
Afide |
Tot la inceputul verii, ca asta e povestea mea, a sosit in gradina Trandafirul Blanos – Brandusa. Am gasit in foisor intr-o dupa – amaiza, un catel batut si infometat despre care multi de aici cunosc povestea. Se tara pe labele din fata, nu putea sa se ridice dar dadea din coada. Dupa ce am fost la medic, vestile primite nu au fost bune: trebuia operata si medicii nu erau siguri ca vor reusi sa o salveze. Imi amintesc ca am tinut-o in brate in masina ca sa nu se sperie si am lasat-o la spital. Cand am ajuns la serviciu deja imi era dor de ea si imi doream mult sa traiasca. Cum a gasit Gradina cuvinte sa o cheme inapoi nu stiu, dar a reusit si iata ca acum frumoasa aceasta ne asteapta si se bucura de poveste cand ajungem la ea.
Medicul care a salvat-o mi-a spus cand am fost sa o luam inapoi: „acum stiu de ce o iubiti atat de mult, e foarte prietenoasa, nu am mai vazut un astfel de catel.”
Asta a fost povestea mea si va urez UN AN BUN, cu sanatate si cu gradini bogate !
Mirelun
Am ochii in lacrimi,dar imi trece,mi-am adus aminte de inceputurile lui Brandusa ,dar stii ca iti ziceam ca ea v-a ales pe voi,nu pe alti vecini,doar avea atatea posibilitati in comuna,dar ea a vrut la voi.
Offf.asa m-am emotionat,daca m-ai vedea,unii ar zice ca nu sunt sanatoasa la cap,sa bazai pentru un catel.
Sunteti doua fete dragalase,de fapt trebuia sa ai si o fata,ca de baieti nu duci lipsa.
Cand am vazut prima foto cu norii negri mi-am adus aminte de urgiile veri si cum eram pe post de meteorolog,acum om vedea ce ne pregateste 2014,musai trebuie acoperita gradina,mai ales cum a-ti facut voi este grozav,ai putea pune o foto in mare cu casuta tomatelor.
Ma uit ce da lighioane ai mai avut,la mine au fost adunati de Bob si frunzele de Hrean,am observat ca anul asta am avut ceva lighioane ca nu am mai plantat masiv printre legume craite ,busuioc si cimbru,dar anul asta vreau sa umplu gradina cu tot felul de plante sanitar.
Iti doresc sa ai un an cu sanatate,noi experiente si rezultate grozave!
Eu abia astept sa o aduc acasa, sa-i vad ochii frumosi si sa o strang in brate. Cand fac asta ofteaza 🙂
E o scumpa !
O fata ? Ce bine zici !!
Aveam de gand la inceputul anului sa construim un spatiu protejat, dar s-au intamplat alte evenimente care ne-au schimbat decizia. Un an lung, cu intamplari diverse.Pana la urma ne-am intors la proiect.
🙂 Insectele vin si pleaca, important este in opinia mea sa stii cu cine ai de a face si pare mai simplu apoi.
Multumesc mult Mihaela si iti doresc Un An Bun, cu sanatate si multe reusite!
O experienta foarte interesanta si sfaturi utile pentru orice gradinar ( mai mult sau mai putin incepator). Parerea mea, ca cea mai simpla metoda de a scapa de agresivitatea daunatorilor este, o buna armonizare a culturilor cu plantele sanitar si un strop de plamadeala dat la momentul oportun. Sa aveti un an plin de roade bogate iar catelusa sa va traiasca si sa va bucurati de dragostea si afectiunea pe care vi le arata neconditionat.
Multumesc domnule Rosciuc! Anul acesta trebuie musai sa ne ocupam de coroana pomilor mari, nu a fost niciodata aerisita. Va multumesc pentru materiale de calitate pe care le publicati pe blogul dumneavoastra.Sunt extrem de utile. Pana la urma o sa inteleg nevoile acestor uriasi care ne-au dat rod bogat anul acesta.Le-am curatat trunchiul si o sa-i stropesc zilele acestea, vad ca temperaturile permit.
Numai bine va doresc !
La multi ani! subscriu la TOT ce a scris Mihaela! va pup,Mirela
Multumesc doamna Mincu ! Va doresc un an cu multa sanatate, noroc si bucurii !
La multia Ani!
Ce poveste! Ce frumos scris! De unde ai copiat textul? Ai lungit versurile lui Arghezi?
Plagiez după "un surâs în plină vară": salivez în plină iarnă!!!
LA MULȚI ANI!
M-ai prins ca am copiat?! Si ma scoti la tabla?
Da-mi si buretele ! Sterg rosiile…Gata, sa vedem la ce te mai gandesti! 😉
La multi ani Emirule!
gataaaaa, am știut de la primul rând văzut, nu am mai apucat să citesc!
păi e o afirmație serioasă!
aaaaa, îmi place ideea, curtea strungăriei e plină de table, așa că abia aștept să te ascult! 🙂
păi iată analiza analizei!
mi-a plăcut textul, mă și miram cum mama naibii se pot scoate metafore din cartofi, tomate și ardei iuți…
și mi-a picat fisa: opaaaa, aici e moștenire genetică argheziană, că și el era grădinar!
hai la scris, Semiramido!
în ce colț al grădinii e menta?
o pregătesc eu și tu urmezi tratamentul!!! :))
In cateva fraze ai prins totul, atat de frumos si emotionant. La multi ani bucurosi, sanatosi si spor la toate.
Iti multumesc Dana ! 🙂
La multi ani ! Multa sanatate si numai bine iti doresc !
uite că și dana confirmă suspiciunea! ai folosit răsaduri argheziene!!!