Un articol în revista Lumea Satului

Mirela Surdea are o grădină cu de toate care se află pe malul Neajlovului, lângă rezervația Comana, Călugăreni. Timp de 8 ani a adunat în jur de 240 de soiuri de roşii românești sau internaționale, soiuri inimi sau grase, de uscat, de bulion, de păstrat – da serbo, soiuri dwarf sau de ghiveci… roșii verzi și roșii albe, indigo, vărgate, salbe, mari cât capul, mici ca pruna, da’ gustoase, numa-numa! Pe lângă roşii are şi multe alte sortimente de legume adunate de la prieteni grădinari, de la cunoscuți şi prieteni, prin schimburi.

Totul a început cu o grădină şi un blog…

În urmă cu 8 ani a început întreaga activitate a Mirelei. A primit în dar o grădină şi un blog, iar de atunci creşte cu mare drag multe sortimente de legume, iar apoi scrie despre acestea pentru cei interesaţi. „În anul 2011 soțul meu s-a decis să cumpere acest teren. Când am ajuns în fața porții și am intrat în grădină am simțit că aici va fi locul în care voi zăbovi mult timp. Grădina mă aștepta și, cum doar ea știe, m-a ajutat să învăț cum să cultiv legumele, florile și să îngrijesc pomii. Mă minunam de orice petală, albină, gușter, broscuță, pui de pițigoi sau graure și făceam multe poze pe care le arătam prietenilor și familiei. Fiul meu, pe atunci licean, mi-a dăruit în ajun de Crăciun o pagină de blog și mi-a spus: „Scrie aici! Te vei întâlni cu toți cei care au aceeași pasiune, scrie pentru ei!“ Blogul se numea „Susie cu ochii negri“ (precum planta urcătoare) și din ecran o pagină verde mă privea clipind. Am început să scriu articole asezonate cu poze despre primii bulbi plantați, despre ceapa de iarnă pe care am plantat-o împreună cu fiul meu, despre stratul înălțat în care am îngropat tot lemnul vechi-putred din curte și cât de repede creșteau apoi salata și plantele de frunze. Apoi am început să citesc cu nerăbdare despre răsaduri și despre miracolul germinării“, spune cultivatoarea.

Primele seminţe îmbăiate în zeamă de aloe

„O prietenă mi-a trimis din Italia un plic de semințe de roșii și mama mea a exclamat: «De cât de departe au venit semințele astea la tine!». Am îmbăiat semințele într-o soluție de zeamă de aloe și le-am așezat în pământ ușor, de răsad. Așteptarea aceea o retrăiesc în fiecare primăvară. Apoi, am prins curaj și am întrebat despre repicare și am reușit să cresc primele răsaduri de balcon care au ajuns în grădină. Primele fructe nu le puteam culege, doar le admiram. În anul următor am crescut răsadurile cu lumină suplimentară, de neon, și le-am călit la temperaturi scăzute observând diferența; fructele soseau mult mai numeroase și plantele erau mult mai rezistente“, povestește legumicultoarea.

Apoi a început să scrie despre tomate…

A folosit și micorize și a făcut primele grefe la roșii în același an. Dar a şi scris împreună cu alți grădinari articole despre cum cultivă și ce metode folosesc. „Am observat că articolele în care scriam despre tomate aveau un număr mare de accesări, oamenii căutau informații despre roșii și despre cultivarea acestora. Am participat la târgurile de semințe unde oamenii erau fericiți să găsească legume valoroase și îmi ofereau în schimb semințele lor. Am cunoscut prieteni grădinari care păstrează soiurile de roșii în familie, soiurile bunicilor sau ale vecinilor și mi-am dorit să cultiv aceste soiuri în grădina mea. Primele semințe le-am primit din Deva, de la Cornelia, și am numit-o Diva de Deva pentru că avea pliuri și era foarte îndrăzneață; primele fructe legau devreme în luna iunie. Colegul meu Dan Durdun mi-a adus o roșie inimă păstrată în familia sa din Făgăraș pe care am numit-o Durdulia de Durdun pentru că la etajele superioare fructul devine mare și uimește prin pulpa densă. Dulcea de Făgăraș este de departe cea mai frumoasă roșie, am găsit-o la o pensiune din Silba – Sercaia din Făgăraș și am fost uimită de dulceața sa. Am luat-o cu mine și anul următor culoarea sa uimitoare mi-a îmbogățit grădina. Inima lui Călin vine dintr-o grădină din Ciugud, unde domnul Călin cultivă doar acest soi de peste patruzeci de ani, iar Roșiile Antuzei, fiică de preot, sunt minunate, soiuri cu și de poveste, soiuri de româncuțe de care sunt tare mândră. O roșie este un emoticon. Postată pe o rețea de socializare, imaginea ei trezește emoție, admirație, pasiune sau invidie. Adună imediat un grup de pasionați care văd mai mult decât spune imaginea, din semne numai de ei știute deduc soiul, gustul, bolile prin care a trecut, căldura sau lumina de care a avut parte, impactul printre cunoscători și priza la marele public“ povestește Mirela.

„O roșie este o sticluță cu gust condensat, ca parfumul! Totodată, este promisiunea unei povești viitoare, bazată pe un an de muncă“, mai adaugă legumicultoarea. „De la sămânță la fruct este o poveste de dragoste, nu o activitate de grădinar. Sunt soiuri românești sau internaționale întoarse înapoi acasă. Le-am adunat de la prieteni grădinari, de la cunoscuți, prieteni, prin schimburi. Am cultivat legume diverse de la Pak Choi, Tatsoi și muştar roșu, la fasole, varză de Bruxelles, cartofi, ardei foarte iuţi, gustosul bob, napi etc.“, încheie Mirela Surdea.

Beatrice Alexandra MODIGA

Catre articolul original – Lumea Satului